Locul actiunii: Iasi, brutaria X
Timpul: anul de gratie 2008, ziua 26.05
Personaje: subsemnatul (EU); doamna gingasa de la brutarie (EA).
Pornesc agale pe jos spre facultate si in drum ma opresc la brutaria X sa-mi cumpar niste covrigi. Primesc plasuta cu covrigi si imi continuu nestingherit plimbarea. La vreo 50 de metri am un reflex neconditionat si pipai un covrig prin plasa. Initial am crezut ca mi-a bagat tanti si o piatra ca uitase sa ma pacaleasca de 1 aprilie. Deh, ti-ai gasit: stimabilii covrigi erau tari ca piatra si iuti ca sageata. M-am uitat in jur dupa vreun caine atat de flamand, incat sa manance pietre, dar na… Am vrut apoi sa-i arunc, insa m-am gandit ca, uneori, trebuie sa fii drept [chiar cu riscul de a parea rau sau certaret].
(Re)intru-n magazin, lume la coada… vine randul meu:
EU (relaxat si pe un ton calm): -Va rog frumos sa-mi schimbati covrigii acestia cu altii mai proaspeti.
[trebuie sa adaug ca in timp ce-mi asteptam randul am pipait covrigii extrem de proaspeti aflati intr-un cos expus la vedere]
EA: -Vai! Dar ce vorbiti? Covrigii astia sunt de azi-noapte…
(Initial nu fusesem pus pe hartza, dar cand am vazut ca nesimtirea intrece orice limita si ca esti facut prost cu cel mai dezinvolt tupeu, nu m-am putut abtine - un ‘Ma scuzati, vi-i schimb numaidecat’ ar fi fost aproape de ajuns):
EU: - Doamna draga, covrigii acestia nu sunt de azi-noapte, si zicand asta am luat unul din plasa si l-am izbit de tejghea, gata-gata sa se crape-n doua de ‘crocant’ ce era.
EA (continuand cu minciuna si cu tupeul): - Domnule, astia sunt proaspeti dar sunt prea copti! Uitati, si zicand asta, lua dintr-unul o muscatura, mai sa-i ramana proteza infipta in ‘pietricica’. Eu ii mananc!
EU: - Tanti, covrigii astia nu sunt proaspeti, ar trebui dati la porci, nu sa incercati sa-i vindeti clientilor. Pentru 2 lei v-ati facut de ras si vi-ati dat cu firma-n cap. A meritat? Uitati aici in acest cos, covrigi proaspeti. Ati stiut ca aveti covrigi de-abia scosi din cuptor si totusi ati avut ’sange’ sa-mi varati in plasa covrigi de doua zile. As fi inteles daca nu ati fi avut alternativa; dar asa, nu aveti nicio scuza.
Situatia devenise chiar comica, doamna se izbea cu fundu de pamant CA COvrigii sunt proaspeti, eu mai sa-i izbesc covrigii de crestet sa se convinga ca nu-s… in cele din urma mi-a schimbat pietrele cu covrigi proaspeti, si a continuat cu stupizenia:
- Daca aia nu erau proaspeti, eu va mai dau 10!
EU: Pietre sau covrigi, tanti ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu