A Slakers Point

Din jurnalul unui "barbat adevarat" . . . 

Sunt o japita. Sunt tanar, extrem de bogat, frumoas si foarte rafinat. In agenda am 500 de numere de telefon la care nu sun niciodata, in loc de creier am un card, in loc de nas am un aspirator, in loc de inima n-am nimic.Opulenta noastra izbitoare si stralucitoare nu e decat o fatada.Bani, droguri, amici, case unde vrei si unde nu vrei, relatii peste tot...De fapt n-ai niciodata nimic de facut.Pentru mine...lumea e prea mica.La 8 ani am inconjurat-o deja de doua ori, in business class...

Voi aveti o familie, un job, o masina, un apartament la care n-ati terminat de platit ratele. Ambuteiaje, slujba, nani, stiti sa va reparati televizorul, iar doamna gateste bine. Copiii vostri poate vor locui, daca se vor descurca, intr-un spatiu mai mare de cinzeci de metri patrati.
Noi?
Noi suntem cei care putem face totul, pentru ca putem cumpara totul. Incalcam intr-o veselie toate regulile, caci legea celui bogat este intotdeauna cea mai buna.
In masinile pe care le gonim cu peste doua sute la ora, amestecam alcoolul cu canabisul. Canabisul cu cocaina. Cocaina cu ecstasy. Luam Prozac, asa cum luati voi aspirina. Ne vine sa ne sinucidem de fiecare data cand ne uitam in extrasul de cont bancar. Da, e cu adevarat rusinos cand te gandesti ca in alte parti crapa copiii de foame, iar noi ne varam cu ghiotura si pe sub nas, si in nas. Iar victimele voi sunteti.

La ora la care voi va treziti sa mergeti la smotru, noi ne culcam, beti si fericiti ca am spart intr-o noapte o suma egala cu cheltuielile voastre pentru hrana pe o saptamana, ba chiar egala cu chiria, daca nu chiar cu tot salariul vostru.
Si, ceea ce este mai rau este ca ni se pare normal si ca vom face la fel, si maine, si poimaine si in fiecare zi.

Scopul meu este sa oftic lumea.