Am sa postez un text care nu imi apartine . Mi`a fost trimis de un bun prieten [ care este si autorul acestui material ] si m`am gandit ca ar merita postat !
A inceput trezirea…
Iulian Tr/ maz7110
Nu stiu cand a inceput totul. Nu stiu prea multe lucruri, dar pot sa fac niste comparatii si calcule simple.
Nu stiu cum trebuie treziti oamenii, dar stiu cum m-am trezit eu, stiu ce s-a petrecut sub ochii mei si cum s-a ajuns aici.
In ’89 aveam trei ani, nu stiu cum era acel sistem socialist, dar mi-amintesc zile insorite si zapezi pe care alunecam cu sania. La scoala am prins abecedare cu Ceausescu, si prima carte de la biblioteca a fost Povestiri Istorice, Nu am remarcat atunci, dar probabil ca m-a marcat. Apoi am inceput sa aud cum denigrau sistemul comunist si pe dictator. Asa o fi, mi-am zis atunci.
Pe urma, timpul tot trecea, multi plecau, putini se mai intorceau, si cand o faceau se plimbau ostentativ cu masinile, sau îşi numarau etajele caselor. Bun si asa mi-am zis, scapa cine poate.
Curand aveam sa pun lucrurile cap la cap.
Intr-o zi, coborand o colina, plina de vile care mai de care mai fatoase, aud niste rasete.
Erau rasete de copii si veneau dintr-o casa veche, ce ameninta sa ramana fara acoperis. Oare cate case mari zac pustii si cufundate in tacere? Oare cate cocioabe adapostesc familii intregi, dar sunt pline de viata?
Nu am putut sa nu remarc desertaciunea valorilor care dicteaza viata multora dintre noi. Dar uite ca averi intregi intra in asemenea monumente grandomane, lipsite de viata, si prea putin utile. De unde conceptiile si starea aceasta de fapt?
Un prim factor ar fi lipsa de indentitate a fiecaruia. Ne raportam la valori sintetice, valori care au dus la decadere, dar mascate ca noutati si progress.
Din nou, am fost nevoit sa remarc, odata cu trecerea timpului, ca oamenii simpli au inteles repede adevarata semnificatie a democratiei si libertatilor.
„Era mai bine pe timpu comunistilor” aveam sa aud in repetate randuri. Chiar daca oamenii gandesc in clisee si termeni generali, ei au o opinie.
Însă compararea a doua sisteme nu isi are rostul pt ca ele, de fapt, sunt unul si acelasi. S-au schimbat doar etichetele si cateva concepte superficiale.
Si ca sa nu o mai lungesc, hai sa facem o analiza de bun simt.
Acum avem Institutul de Cercetare a Crimelor Regimului Comunist, sau cam asa ceva. Se urmareste aducerea la lumina a adevarului si sa se faca drepate.
Discutiile devin interminabile, avem talkshow peste talkshow, articole, interpelari si rezultate 0. Doar cateva demiteri confortabile ale unor personaje devenite incomode.
Deci unde este dreptatea? Dupa toate noptile cu talkshowuri si cunoscatori de tot felul, am ajuns la o noua intrebare:
Cand vom avea un Institut de Cercetare a Crimelor Democratiei?
Probabil ca dupa inca o revolutie.
O asemenea afirmatie creaza imediat rumoare si disensiuni. Pentru a testa aceste aspecte, insa, nu ar trebui sa fac decat o simpla analiza comparativa intre cele doua regimuri, dar mai sus am spus ca nu o voi face. Poate cel mult intr-o continuare a acestui articol.
In ce ma transforma asta: in nazist, in comunist?
Etichete si clisee.
Ar fi timpul sa ne trezim, sa evaluam corect, sa gandim. Schimbarile globale, falimentul sistemului actual si mai ales aflarea adevarului ne duc in pragul unei noi ere. E simplu, dovezile sunt la indemana, trebuie doar puse cateva intrebari, la modul corect, si depasit orizontul mental indus de conveniente.
Procesul a inceput, acum depinde de fiecare dintre noi sa contribuim la schimbare, pentru ca numai afland adevarul ne vom elibera cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu