Luni seara. Am vazut un film si am iesit sa caut niste oameni (buni). Primii care mi-au iesit in cale au fost niste pustani care fumau si injurau ca niste birjari stilati. Am trecut strada si am vazut doua fetite cu fundite (a se citi maxim 15 ani), cu cercel in nas si forme suficient de atractive si dezvelite incat sa atraga privirile a doi muncitori nespalati, fara dinti si mirosind inca a Carpati.
Urmatorul om a fost o blonda care era sa se izbeasca de mine fiind prea ocupata sa se admire intr-o vitrina fumurie. A urmat o alta blonda, asta pe la vreo patruzeci si ceva, cu sot si copil, si care, inainte de a se urca in masina a considerat ca e normal sa arunce pe trotuar bonul de la cumparaturi…
Au trecut apoi ca vantu’ intr-o masina ‘racnet’ si cu manele ‘la maxim’ doi tineri, probabil dintre aceia pe care-i vedem la televizor. La stiri…
Terenul de fotbal l-am ocolit cu convingere, erau prea multi ‘dumnezei’ si ’sfinti’ pe acolo. M-am oprit si m-am asezat pe o banca , dar nu am putut sa stau prea mult fiindca langa mine au poposit doi tineri cu tricouri ‘Puta madre’ carora li s-a parut interesant sa se aseze vreo 10 metri mai incolo si ’sa vorbeasca’ pe fund cu nonsalanta…
In filmul pe care l-am vazut (’Into the wild’) a fost un citat care mi-a placut foarte mult:
‘Nu ai neaparat nevoie de relatii umane ca sa fii fericit. Dumnezeu a pus motivele peste tot in jurul nostru. Sunt in orice. Oamenii trebuie doar sa schimbe modul in care se uita la acele lucruri…‘
Cand nu gasesti oameni buni, evadeaza in pustiu!
